Acasă, după ce i-am povestit soției tot ce s-a întâmplat, ea îmi zise nedumerită:

— Oare cum de chiar ție ți s-a spart dulapul?

— Ai trimis banii la familia aceea cu copii mulți din Bistrița?

— Nu încă! Dar ce legătură are furatul cu familia asta? mă întrebă ea.

— Uită-te, te rog și vezi câți bani sunt!

     Raveca se duse repede la șifonier și scoase de acolo un teanc de bani.

— Cinci sute de lei! zise ea.

— Hm! Atâția bani mi-au fost furați! 100 de lei, ceasul în valoare de 300 de lei și sculele care m-au costat 100 de lei! N-are rost să ne mai frământăm! Mai bine ne îndreptăm greșeala! Copiii aceia cer ajutor de la Dumnezeu, iar banii lor stau în șifonierul nostru.

     Am mers chiar în ceasul acela la Bistrița pentru a duce banii acelei familii. Este greu de imaginat și aproape imposibil de descris ce am văzut acolo. Mi-a fost foarte greu să-mi stăpânesc emoțiile și lacrimile. Unul din copii mergea la școală cu tenișii rupți. Imaginați-vă cum erau piciorușele lui când ajungea la școală, având în vedere faptul că era toamna târziu. Da, îi erau aproape înghețate.